Metoda Jaubert

Partea 1

Exista mai multe metode si “discipline” cu privire la modalitatea corecta de a realiza un acvariu de recif. In timp ce vechile metode se folosesc de tehnologie pentru a purifica apa prin utilizarea unei game variate de filtre externe si aparate ciudate, abordarile mai “naturale” se bazeaza cel mai mult pe filtrarea biologica ce are loc in mod natural in acvariu. Sistemele naturale de diferite tipuri au castigat popularitate in ultimul deceniu. Ca rezultat, pasiunea pentru acvariul de recif a crescut la nivel international, cu sisteme care sunt reusite, ieftine si care pot fi intretinute de un acvarist obisnuit. Delbeek si Sprung (1994) fac o contabilizare detaliata a istoricului si calitatilor multora dintre aceste sisteme. In acest articol imi indrept atentia catre unul dintre acestea, metoda simpla dezvoltata de Profesorul Jean Jaubert de realizare a unui acvariu de recif.

Profesorul Jaubert este un cercetator al recifurilor de corali care lucreaza la Universitatea din Nisa, Franta si la Muzeul Oceanografic din Monaco. Acvariile expuse precum si facilitatile de cercetare a recifurilor de corali localizate in muzeu folosesc sistemul simplu al lui Jaubert. Devreme ce munca lui Jaubert are loc acolo, sistemul a ajuns sa fie numit “Sistemul Monaco” de catre anumiti acvaristi. Altii il numesc simplu “Metoda lui Jaubert” sau “Reducerea Naturala a Nitratilor” (NNR), ultima denumire fiind creatia acvaristului/autorului american Bob Goemans, care a scris foarte mult pe marginea experientelor proprii cu sisteme Jaubert modificate. Sistemul Jaubert a fost prezentat acvaristilor nord americani de catre Tom Frakes de la Aquarium Systems, care l-a vizitat pe Jaubert si a transmis mai departe ce a vazut in Monaco la prima MACNA (Marine Aquarium Conference of North America / Conferinta pentru Acvarii Marine din America de Nord) ce a fost tinuta in Toronto, Canada.

Muzeul din Monaco este localizat pe malul Mediteranei si dispune de o sursa nelimitata de apa de mare naturala direct la robinet. Acvariile pot fi administrate ca “sisteme deschise” si multe dintre acvariile expuse sunt mentinute prin schimb de apa de 5% pe zi cu apa din Mediterana. Unele sunt sisteme inchise. O trasatura a majoritatii acvariilor este proliferarea coralilor, in special a Stylophora pistillata, Pavona spp., Montipora spp., Galaxea fascicularis, si Acropora spp dar si a altor specii de corali duri si moi. Majoritatea coralilor de acolo sunt din Marea Rosie, dar exista si cateva gorgonii din Caraibe si cativa corali din Indonezia. Multe dintre exponate sunt create in intregime cu corali crescuti “in casa”, la muzeu, nu culesi din natura. Acvariile beneficiaza, de asemeni, de populatii mari de pesti de recif colorati, inclusiv multe specii de pesti inger si pesti fluture ce nu sunt tinuti in mod normal in acvarii impreuna cu corali vii.

Sistemul pe care-l foloseste Jaubert nu este magic, desi lipsa de aparate ar putea face lumea sa se intrebe cum poate fi asa simplu. Se bazeaza pe capacitatea bacteriilor din substrat de a descompune resturile bazate pe azot prin nitrificare aeroba si denitrificare anaeroba. Procesul de nitrificare este bine cunoscut acvaristilor si este o parte importanta a succesului oricarui acvariu. Bacteriile convertesc amoniul rezidual produs de pesti in nitrit si mai apoi in nitrat. In cadrul procesului de denitrificare, nitratul este descompus in oxid de azot si azot gazos. Aceste procese au fost create de-a lungul a multi ani in diferite filtre pentru acvarii. In sistemul Jaubert, atat nitrificarea cat si denitrificarea se produc in interiorul unui strat gros de substrat suspendat deasupra si in contact cu un “vid” de apa aflat pe fundul acvariului.

Acest “vid” de apa este numit plenum. Spatiul destinat plenumului trebuie sa fie de cel putin 1 cm in inaltime si poate fi chiar mult mai inalt de atat. Pentru majoritatea acvaristilor amatori un spatiu pentru plenum de 2-3 cm este bun. Trebuie folosit un suport care sa tina suspendata intreaga masa a substratului si a pietrelor de pe el deasupra plenumului. Suportul poate fi pe atat de simplu si ieftin precum tavita de plastic a unui filtru de substrat sau poate fi confectionat din plasa de plastic asezata peste o grila din material plastic usor, sustinuta de bucati taiate de teava PVC. In Monaco, Jaubert foloseste foi subtiri si rigide de PVC perforate cu mii de gaurele si bucati taiate de teava PVC sub forma de suporti atasati dedesupt. Este important sa fie folosit un material cu structura deschisa (cu multe gauri) care permite apei sa circule intre substrat si spatiul plenumului insa nu da voie substratului sa cada in plenum prin gauri.

Rolul plenumului pare sa fie la inceput invaluit de mister. Este trasatura magica distincta a sistemului Jaubert. Multi acvaristi au afirmat sau au scris ca plenumul nu are nici o functie. Experienta mea contrazice parerile lor, asa ca afirm oficial ca sistemul Jaubert functioneaza mai bine ca filtru biologic decat substratul simplu asezat direct pe fundul acvariului, fara plenum. Am observat si ca substratul asezat peste plenum nu se umple asa rau cu mizerie in timp. Mai mult, sistemele bine populate cu pesti si care au un plenum si un substrat gros mentin nivele ale nitratilor semnificativ mai mici decat acvariile fara plenum care folosesc un substrat de aceeasi grosime.

Bineinteles ca exista o explicatie asa ca marturia mea nu este in sprijinul unui fenomen misterios. Plenumul asigura un strat de apa care mentine un nivel al oxigenului dizolvat peste zero. Astfel, substratul din sistemul Jaubert este incadrat intre apa puternic oxigenata care circula deasupra sa si apa din plenum care mentine un nivel scazut dar in general stabil de oxigen. Fiind incadrat de aceste zone oxigenate, substratul tinde sa previna formarea hidrogenului sulfurat, o aparitie foarte comuna in substraturi adanci care nu au plenumuri. In interiorul substratului de deasupra plenumului exista zone unde nivelul de oxigen se apropie de zero. Acolo are loc denitrificarea. S-ar putea pune intrebarea ce anume mentine oxigenul in spatiul destinat plenumului. Aparent este produs prin descompunerea partiala a nitratului (NO3), dar poate fi si un produs secundar al unor alte reactii ce au loc in profunzimea substratului. Aceste reactii implica descompunerea materiei organice, atat dizolvata cat si sub forma de particule, o sursa de hrana pentru bacteriile care convertesc nitratul in azot gazos. Substratul nu devine prea murdar de la mizeria acumulata pentru ca bacteriile denitrificatoare folosesc aceasta mizerie. Bineinteles ca, in orice strat de nisip, viermii, protozoarele, copepodele, amfipodele si alte creaturi ajuta, de asemenea, la mentinerea unui mediu sanatos hranindu-se cu resturi in timp ce amesteca trepatat nisipul si substratul. Exista multa viata in stratul de pe fund.

Substratul din sistemele Jaubert a fost denumit “nisip viu”, asa cum s-a intamplat si in cazul sistemelor lui Eng sau Dr. Adey. Utilizarea acestei denumiri in legatura cu sistemele Jaubert poate fi derutanta deoarece marimea granulelor folosite ar trebui sa fie mult mai mare decat in cazul nisipului. Alti autori, descriind instalarea unui plenum si a unui strat de nisip, au sugerat stratificarea granulelor de nisip de diferite dimensiuni, incepand cu cele mai mari la fund si terminand cu cele mai fine in partea de sus. Pentru ca stratul de nisip nu actioneaza ca un filtru mecanic si pentru ca trebuie sa permita trecerea apei pentru o functionare corecta, ideea stratificarii nu are rost. Nu folosesc straturi de diferite granulatii si nici Jaubert nu face asta in acvariile sale. Partea inferioara a substratului este compusa din granule mari de un singur tip (intre 2 mm si 5 mm), nu din nisip. Jaubert foloseste o plasa in partea de mijloc a substratului, intre plenum si partea superioara, pentru a impiedica vietatile care sapa sa deranjeze stratul inferior. Se poate face un acvariu fara aceasta plasa cu conditia ca “sapatorii” sa fie scosi din calcul (goby, creveti pistolari). Daca vreti sa aveti “sapatori” trebuie neaparat sa folositi o plasa, la aproximativ 5 cm deasupra plenumului. O alternativa la folosirea plasei o reprezinta utilizarea a doua foi din materialul plastic geotextil, negru, numit Enkamat. Are o structura suficient de deasa pentru a impiedica “sapatorii” sa deranjeze straturile inferioare are substratului dar suficient de largi astfel incat sa permita pietrisului sa treaca prin ele. Stratul de pietris ar trebui sa fie de aproximativ 8-10 cm in grosime. Sistemul Jaubert nu functioneaza prea bine cu un substrat mai mic de 8 cm in grosime deasupra plenumului. Daca substratul este prea subtire, denitrificarea este incompleta. Ca rezultat, nivelul de nitrati din acvariu ramane ridicat si poate exista si o problema permanenta cu nitritii. Aceeasi problema apare si daca pestilor sau nevertebratelor care sapa li se permite sa escaveze si sa reduca cantitatea de substrat ce acopera plenumul.

Multi acvaristi sustin ca substratul gros este o trasatura negativa a sistemului Jaubert din punct de vedere estetic. Aceasta preocupare estetica poate fi rezolvata folosind sistemul Jaubert cu un strat gros de pietris intr-un refugiu atasat acvariului. In felul acesta, acvariul expus poate fi fara nisip sau cu un strat subtire, asa cum este placut din punct de vedere estetic.

Acvariile fara plenum pot realiza denitrificarea intr-un strat mai subtire de nisip dar fara a avea eficienta unui strat gros de pietris asezat deasupra unui plenum, iar metoda nisipului fin prezinta un risc mai mare de aparitie a hidrogenului sulfurat gazos (care omoara pestii rapid). Autorul Ron Shimek este sustinatorul ideii de folosire a unor substraturi groase (25 cm sau mai mult) din nisip fin fara plenum. El pretinde ca aceste straturi groase nu au probleme cu hidrogenul sulfurat si functoneaza bine pentru denitrificare. Nu am comparat aceasta metoda cu cea a lui Jaubert.

O alta trasatura distincta a acvariilor lui Jaubert o reprezinta cantitatea mica de piatra vie. Acvaristii familiarizati cu “Metoda Berlin” sun obisnuiti sa vada cum piatra vie umple o treime sau mai mult din volumul acvariului. Intr-un acvariu Jaubert bine setat se foloseste mult mai putina piatra vie, lasand mari surafete din subtrat neacoperite. Pentru acest fapt exista doua explicatii. In primul rand, devreme ce filtrarea biologica are loc in substrat, nu mai este nevoie de piatra vie pentru filtrare biologica. Se poate realiza un sistem Jaubert fara piatra deloc. Se foloseste doar pentru decorare si biodiversificare. Al doilea motiv pentru folosirea unei cantitati mici de piatra vie il reprezinta faptul ca suprafata substratului trebuie sa fie lasata neacoperita pe cat de mult se poate pentru a permite difuzia nestingherita a apei si oxigenului.

Avand mai putina piatra in acvariu exista anumite avantaje. Ofera mai multa libertate de design pentru peisaje acvatice frumoase, cu un aspect natural. De fapt, unele dintre peisajele acvatice prezente in Muzeul Oceanografic din Monaco sunt dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut intr-un acvariu public. De asemeni, a avea mai putin piatra inseamna si o cerere de carbonat de calciu mai mica pentru ca algele coraline care depun calciul se afla in mod normal pe suprafata pietrei vii.

Odata cu introducerea metodei Jaubert in industria acvaristica a existat o proliferare a pretentiilor eronate si a recomandarilor, unele facute chiar de Jaubert, dar majoritatea de oameni care aveau putina experienta cu sistemul. Am considerat de ajutor sa aduc in discutie unele probleme aici, impreuna cu cateva observatii ale mele, acum ca deja au trecut multi ani de cand testez sistemul.

Separarea proteinelor

Devreme ce bacteriile denitrificatoare au nevoie de o sursa de hrana organica, s-ar putea presupune ca folosirea unui protein skimmer poate duce la inlaturarea unei cantitati prea mari din aceasta hrana, in detrimentul performantei sistemului pentru denitrificare. Pare o presupunere rezonabila, dar in practica, folosirea protein skimmer-ului nu are efecte masurabile asupra capacitatii de denitrificare a sistemului Jaubert. In schimb, din experienta mea, instalarea unui susbtrat pe o suprafata mare deasupra unui plenum reduce randamentul skimmer-ului. In felul acesta se poate spune ca substratul proceseaza biologic mare parte din ceea ce inlatura skimmer-ul. Totusi, protein skimmer-ele sunt eficiente la inlaturarea fosfatilor din apa, un avantaj la care trebuie sa se apeleze in sistemele ce functioneaza fara skimmer.

Fosfatii

Intr-un sistem jaubert se poate apela la aerare, recoltarea algelor, separarea proteinelor si/sau la dozare kalkwasser pentru a controla nivelul fosfatilor. Precipitarea spontana a fosfatului de calciu in acvarii marine care sunt mentinute la pH-ul natural ala apei de mare ajuta la reducerea nivelului fosfatilor, cu conditia sa existe un nivel de calciu adecvat. Totusi, acest proces este coplesit cu usurinta de aditiile de fosfati din apa de schimb sau din hrana folosita pentru o mare populatie de pesti. In plus, fosfatul dizolvat legat in structuri organice poate persista in apa, iar fosfatul organic sub forma de particule se poate acumula in substrat. Asa cum am mentionat, separarea proteinelor ajuta la indepartarea fosfatilor dizolvati. Bulele produse de pietrele de aer pot si ele sa reduca nivelul de fosfati dizolvati din apa eliminand fosfatii sub forma de aerosoli (vezi Spotte). Dozarea acvariului cu kalkwasser (solutie de hidroxid de calciu) produce precipitarea rapida a fosfatilor dizolvati prin intermediul ionilor de calciu si a cresterii pH-ului datorata de ionii de hidroxid. Fosfatul precipitat este insolubil la pH-ul apei de mare naturale asa ca, in timp ce se acumuleaza in acvariu in substrat, in general nu ramane si in coloana de apa. Algele care cresc pe substrat pot sa obtina fofatul prin secretia de enzime speciale care il digera. Algele pot folosi si bacterii simbiotice care secreta enzime menite sa elibereze fosfatii legati de substrat sau in resturile organice. Recoltarea si indepartarea algelor precum Caulerpa din acvariu reprezinta o metoda de eliminare a fosfatilor. Fosfatul sub forma de particule (organic sau anorganic) poate fi eliminat si prin separarea proteinelor sau prin sifonare in timpul schimburilor de apa.

Algele

Asa cum se intampla intr-un bazin puternic luminat, controlul algelor creaza nevoia de ierbivore iar sistemul Jaubert nu este o exceptie din aceasta privinta. Totusi, o diferenta notabila in aceste sisteme este ca un strat de pietris care functioneaza bine si este bine dimensionat va reduce dramatic cresterea algelor pe sticla acvariului. Pentru controlul ciano bacteriei si al algelor filamentoase recomand mici crabi “hermit”, diferite specii ierbivore de melci precum Atraea, Lithopoma, Turbo, Trochus, Nerita, si Cerithium si ariciul de mare Diadema setosum. Pestii chirurg pot fi si ei folositi pentru controlul algelor. Bacteriile dintr-un substrat sanatos sunt capabile sa descompuna resturile pe baza de azot atat de rapid incat sa limiteze cresterea algelor (si a coralilor – voi reveni asupra acestui subiect). Totusi, in faza initiala, toate sistemele Jaubert pe care le am prezinta o crestere prolifica a macroalgelor care dureaza aproximativ sase luni. Dupa aceea, cresterea algelor se reduce sau se opreste complet daca nu se foloseste multa hrana astfel incat sa se mareasca ritmul de crestere.

Apa galbena

Ingalbenirea apei din sistemele acvatice inchise este inevitabila din cauza acumularii de compusi organici complecsi dizolvati. Desi este adevarat ca unii compusi organici dizolvati sunt descompusi de catre reactiile din substratul sistemelor Jaubert, aceasta nu inseamna ca aceste reactii previn ingalbenirea apei. Sistemele Jaubert poate ca nu se ingalbenesc atat de rapid sau atat de tare precum alte acvarii cu sisteme naturale dar totusi se ingalbenesc. Carbonul activ inlatura eficient materia organica dizolvata ce da culoare apei.

Aerarea

Multe dintre acvariile cu sisteme inchise pe care le-am vazut in Monaco foloseau aerarea pentru miscarea apei. Intre beneficii se numara mai sus mentionata inlaturare a fosfatilor, netransferearea caldurii in apa, consum energetic redus si compatibilitatea cu planctonul. Dezavantajul aerarii il reprezinta stropirea cu sare ce lasa urme si produce corodarea materialelor de langa acvariu. Am descoperit o potentiala problema a sistemelot Jaubert ce este rezolvata de catre aerare. Daca acvariul nu este dotat cu un prea-plin cu proprietati de skiming al suprafetei apei, nivelul de oxigen in timpul noptii poate cobora la nivele extrem de reduse, ceea ce este stresant sau chiar fatal pentru pesti. Este probabil ca un nivel scazut de oxigen in timpul noptii sa favorizeze eliberarea de hidrogen sulfurat din substrat care ar sufoca pestii. Un prea-plin de suprafata asigura un schimb de gaze suficient de bun astfel incat oxigenul sa nu scada prea mult si sa conduca rapid la eliberarea de hidrogen sulfurat. Din experienta mea, absenta prea-plinului de suprafata este necesar sa existe o piatra de aer care sa mentina nivelul oxigenului ridicat pe timpul noptii si sa disipeze rapid hidrogenul sulfurat eliberat in apa.

Mentinerea calciului si a microelementelor

Jaubert a promovat la inceput ideea ca substratul de aragonit din sistemele sale se dizolva si ca acea disolutie furnizeaza calciul si alcalinitatea necesara pentru cresterea coralilor. In profunzimea substratului pH-ul este scazut iar asta chiar duce la dizolvarea sa, eliberandu-se niste calciu si carbonat in apa. In acvariile cu iluminare puternica si crestere rapida a coralilor cantitatea de carbonat de calciu eliberata nu este suficienta pentru a tine pasul cu necesarul. Jaubert a observat mai tarziu (comunicare personala) ca adaugarea unui “kalkwasser” sau a altor mijloace de mentinere a calciului si alcalinitatii trebuie utilizate pentru mentinerea calciului si alcalinitatii in sistemele acvatice inchise atunci cand acestea au populatii mari de corali.

Unii autori au sugerat ca dizolvarea substratului asigura mari cantitati din toate microelementele necesare. Acest lucru nu este adevarat. Este adevarat ca substratul dizolvat asigura putin strontiu, magneziu si alte minerale precum fierul, dar nu suficient pentru nevoile de crestere ale coralilor, si exista si alte microelemente precum iodul care nu rezulta din dizolvarea substratului. Trebuie amintit ca hrana adaugata in acvariu este o sursa importanta de microelemente iar schimburile de apa pot fi si ele o sursa pentru anumite microelemente aflate in exces fata de valorile normale din apa de mare. In timp ce anumite microelemente se pot acumula in timp in acvarii cu circuit inchis, altele sunt consumate foarte rapid si trebuie suplimentate.

Lumina

Iluminarea unui sistem Jaubert nu este diferita de ceea ce este folosit in cazul altor sisteme de recif. Efectul luminii este important pentru ca este in stransa legatura cu efectul fotosintezei asupra nivelului de oxigen si al pH-lui apei de deasupra substratului. Inventia lui Jaubert se refera la acest efect, comparand nivelul ridicat de oxigen dizolvat si pH-ul ridicat din apa acvariului cu nivelul scazut de oxigen si pH-ul mic din substrat si plenum. Aceasta diferenta creata efectul luminii poate ajuta la difuzia apei si a substantelor dizolvate prin substrat.

Pietrificarea substratului

Anumiti acvaristi au semnalat problema substratului care se transforma in roca solida. Acest fenoment poate sa previna, intr-o anumita masura, functionarea substratului ca filtru biologic, desi, daca masa formata este inca poroasa, nu va fi neaparat o problema. Eu personal nu m-am lovit de aceasta problema si cred ca este provocata de nivele de alcalinitate ridicate combinate cu anumite tipuri de substrat pe baza de aragonit, in special nisip oolitic. Un substrat mai mare ca granulatie poate preveni aceasta problema in mare parte desi am auzit ca pot fi afectate chiar si bazine care folosesc granulatii mari. Problema nu este una comuna si, pana cand nu sunt descrise cauzele exacte, nu pot oferi un sfat definitiv pentru prevenirea ei.

Apa din plenum

Anumiti autori au sugerat ca in apa din plenum se acumuleaza nutrienti si, de aceea, trebuie schimbata periodic. Jaubert nu a facut niciodata aceasta afirmatie. Experienta mea practica cu acest sistem, ce include si masurarea nivelurilor de fosfati si nitrati din apa plenumului, m-a convins ca acest sistem este dinamic iar apa din plenum nu este o chiuveta pentru nutrienti. Cateodata nivelurile de nutrienti cresc dar apoi scad, asa ca nu se acumuleaza. Este adevarat ca nitratii si nitritii pot fi gasiti in plenum la niveluri mult mai ridicate decat in apa de deasupra substratului. Cateodata si nivelurile de fosfati si silicati sunt ridicate (J.C.Delbeek, comunicare personala). Totusi, aceste niveluri nu raman ridicate iar apa din plenum nu produce fluctuatii bruste in caliatea apei din acvariu, asa cum a fost sugerat de catre anumiti autori. O situatie exceptionala apare atunci cand un peste sapator sau un crevete misca suficient nisip astfel incat sa fie expusa apa din plenum. Aceasta poate provoca o crestere brusca a nutrientilor din acvariu si, implicit, o explozie de alge. Cea de-a doua plasa despre care am vorbit mai devreme previne expunerea plenumului de catre sapatori.

Partea a 2-a: Tehnici de realizare a unui Sistem Monaco.

In prima parte a acestui articol am descris trasaturile distinctive ale uni acvariu stil Jaubert sau Monaco. In a doua jumatate a acestui articol descriu modul de realizare a unui acvariu folosind aceasta metoda, inclusiv cateva variatiuni ale acestei teme. Arat, de asemeni, si cum se poate adauga acest sistem unui acvariu deja existent.

Tehnici de realizare

Sistem Monaco standard

Sistemul Monaco standard este foarte ieftin si usor de instalat. Este nevoie numai de acvariu, capac, lumini, plenum, plasa, substrat, o pompa de aer, furtun pentru aer si pietre de aer. Miscarea apei se obtine prin mijloacele de difuzie a aerului. Un flux de apa suplimentar se poate obtine cu pompe de apa suplimentare sau prin instalarea de pompe de linie pentru recirculare. In oricare dintre cazuri, atunci cand se foloseste sistemul standart Monaco ar trebui sa existe cel putin un difuzor de aer care poate fi pus in functine noaptea de o priza programabila. Din experienta mea, aerarea ajuta la prevenirea pierderii rapide a pestilor datorata unei scaderi bruste a nivelului de oxigen din timpul noptii. In timpul zilei, fotosinteza plantelor ridica nivelul de oxigen din apa peste nivelul de saturatie. Pe timpul noptii, lipsa fotosintezei plantelor (datorata lipsei luminii) produce o scadere a oxigenului dizolvat. Aceasta scadere este mai pronuntata intr-un sistem Monaco standard pentru ca populatia uriasa de bacterii si microorganisme din nisipul viu consuma oxigen. De asemeni, este posibil si ca, din cand in cand, sa fie produs hidrogen sulfurat in substrat care intra mai apoi in coloana de apa, mai ales in timpul noptii. In timpul zilei, concentratia ridicata de oxigen din apa de deasupra substratului patrunde prin acesta si in acest fel mentine stratul sarac in oxigen (si hidrogenul sulfurat daca este prezent) in apa din profunzimea substratului. Noaptea, datorita reducerii nivelului de oxigen din apa de deasupra substratului cauzata de respiratia plantelor, pestilor si a altor creaturi, cel mai scazut nivel de oxigen din apa ce patrunde prin substrat se apropie de partea superioara a acestuia. Daca exista hidrogen sulfurat in substrat e posibil sa fie eliberat in timpul noptii care este cea mai periculoasa perioada pentru pesti. Hidrogenul sulfurat este o otrava ce consuma rapid oxigenul din apa si sufoca pestii. Eliberarea de hidrogen sulfurat noaptea se poate produce ocazional. Genereaza probleme pentru pesti numai daca nu exista agitatie suficienta a suprafetei apei si aerare care elimina hidrogenul sulfurat din apa si ridica nivelul de oxigen. In mod normal, intr-un sistem Monaco se produce putin hidrogen sulfurat daca se produce iar concentratia scazuta de oxigen este principala amenintare pe timpul noptii, asa cum este in orice sistem de recif ce contine o densitate mare de vietati intr-un volum mic de apa.

Am intalnit aceasta problema in timpul experimentelor initiale cu sisteme Jaubert si nu am reusit sa o corectez prin simpla crestere a miscarii apei cu ajutorul pompelor de apa. Nici adaugarea unui separator de proteine nu a rezolvat problema. Era nevoie de efectul de rupere a suprafetei provocat de aerare. Am reusit sa obtin acelasi efect ca si in cazul pietrelor de aer prin folosirea unei pompe de apa submersibile asezata pe fundul acvariului care trimitea apa direct catre suprafata, creand un efect de “fierbere” precum un izvor natural. Totusi, pe masura ce pompa se colmateaza in timp si debitul se reduce, agitarea suprafetei se reduce in consecinta iar aceasta creaza riscul lipsei de oxigen pe timpul noptii. Ca alternativa, se poate instala o pompa de linie cu un filtru mecanic pe tur pentru a obtine acelasi efect. Inca un lucru de care am devenit convins in timpul experimentelor mele de inceput cu sistemul Monaco standard este faptul ca nisipul fin tinde sa produca niveluri de oxigen mai scazute pe timpul noptii decat pietrisul. Acesta este unul dintre motivele pentru care se foloseste pietris in loc de nisip fin.

Sistem Monaco cu preaplin

Folosirea unui preplin cu efect de absorbtie a suprafetei apei in designul unui sistem Monaco elimina problema nivelului scazut de oxigen din timpul noptii. Reinnoirea constanta a suprafetei apei plus caderea acesteia in preaplin si mai departe pe tevi in jos oxigeneaza foarte eficient apa. In opinia mea acesta este cel mai bun mod de realizare a unui sistem Monaco pentru majoritatea acvariilor de recif. Singura problema cu preaplinul de suprafata este ca anemonele, crevetii, castravetii de mare sau alte creaturi delicate se pot aventura pe preaplin si pot fi ranite daca sunt trase in sita preaplinului. Am creat un sistem modificat pentru aceste animale pe care-l voi detalia in curand.

Sistem Monaco pe post de refugiu atasat

Folosirea metodei Jaubert intr-un refugiu atasat este o metoda simpla de imbunatatire a oricarui sistem Berlin astfel incat sa se faca uz de capacitatea de reducere a nitratilor pe care o are sistemul cu plenum. Un acvariu separat este pregatit cu un preaplin de suprafata si cu plenum. Apa din acvariul expus este pompata catre refugiu si apoi se scurge din refugiu inapoi in acesta . Este posibil ca refugiul sa fie conceput ca parte a sump-ului, avand apa obtinuta prin scurgere din acvariul expus. In acest caz, apa din refugiu trebuie sa se scurga intr-un al doilea bazin de unde o pompa trimite apa inapoi in acvariul mare. Cand un sistem Jaubert este folosit intr-un refugiu atasat, perioada de iluminare poate fi programata sa fie opusa celei din acvariul principal. Astfel de sisteme cu “lumina inversata” ofera avantaje in echilibrarea productiei de oxigen si dioxid de carbon din sistem si, in acest fel, ajuta la echilibrarea diferentelor dintre zi si noapte pentru oxigenul dizolvat si pH (vezi Adey si Loveland, 1991).

Tehnica modificata – hibrid cu filtru de substrat

M-am gandit la o noua cale de utilizare a unui sistem Jaubert intr-un acvariu fara preaplin de suprafata. Designul permite o miscare puternica a apei fara riscul de a rani creaturi miscatoare cu corpul moale precum anemonele si nudibranchia. Ceea ce am facut a fost sa pun un filtru de substrat actionat de tuburi de aer doar la unul dintre capetele acvariului. Intr-un acvariu lung acest filtru acopera aproximativ 1 din fundul acvariului sau mai putin. Restul fundului acvariului este acoperit de un plenum ce poate fi facut tot cu un filtru de substrat dar fara tuburile de aer. In practica modificarea mea a avut cateva aspecte pozitive dar si cateva negative. Elimina intr-adevar problema pierderii anemonelor si nudibranchia intr-o sita de preaplin. Avea si capacitatea de a filtra mecanic curatand rapid apa. Pe de alta parte insa nu scadea nivelul nitratilor in mod eficient. Dimpotriva, nivelul nitratilor crestea in timp, aparent pentru ca bacteriile aerobe din portiunea cu filtrul de substrat a acvariului produceau nitrati mai rapid decat puteau fi descompusi in restul substratului. O alta problema era ca aerul ce actiona filtrul producea bule la suprafata apei ce reduceau lumina. Pentru rezolvarea acestei probleme am incercat sa folosesc o pompa de apa in locul tuburilor de aer pentru a circula apa prin filtrul de substrat iar rezultatul a fost o acumulare si mai rapida a nitratilor.

Am incercat o varianta modificata de preaplin pentru a rezolva problema pierderii crevetilor mici si a molustelor precum Elysia. In locul folosirii unei cutii de preaplin, am gaurit pur si simplu acvariul in spate si am inserat un fiting cu sita. Sita trebuie curatata cam o data la cateva saptamani dar acest lucru se face usor iar aceasta tehnica este sigura pentru creveti si moluste. Exista mereu riscul ca o anemona sa se aventureze intr-un astfel de preaplin blocandu-l.

Realizarea unui sistem Jaubert

Umpleti acvariul cu apa sarata pana la o inaltime de aproximativ 8 cm. Apoi asezati structura pentru plenum, asigurandu-va ca nu raman bule de aer prinse sub ea. Daca acest suport este un filtru de substrat, asezati-l direct pe fund. Spatiul de sub el este suficient pentru un plenum. Asigurati-va ca ati obturat tuburile pentru aer. Dupa ce clatiti pietrisul de cateva ori intr-o galeata cu apa de la robinet, asezati primul strat peste suport. Adaugati pietris pana cand ajungeti la un strat de aproximativ 5 cm grosime. Apoi puneti o bucata de plasa de geamuri deasupra pietrisului, taiata astfel incat sa se potriveasca cu dimensiunile acvariului. Aceasta va impiedica animalele care sapa sa deranjeze stratul inferior de pietris. Apoia adaugati inca un strat de 5 cm de pietris deasupra. Este posibil sa adaugati pietris viu dintr-u alt acvariu deasupra. Asezati apoi o farfurie peste substrat si turnati restul de apa pe farfurie (previne agitarea substratului atunci cand turnati). In prima parte a acestui articol am mentionat folosirea materialului geotextil Enkamat pentru impiedicarea animalelor care sapa sa deranjeza stratul inferior. Daca se foloseste acest material, trebuie asezat direct pe suportul plenumului in straturi pana la o grosime totala de aproximativ 5 cm. Primul strat de pietris este adaugat deasupra Enkamat-ului iar pietrisul se va strecura prin el si va umple spatiile goale dintre filamentele materialului. Odata ce aa este adaugata trebuie pornite si pompele de recirculare. Iluminarea trebuie asigurata in mod normal pe o perioada de 12 ore zilnic.

Adaugarea de pietre unui sistem Jaubert

In prima parte a acestui articol am explicat ca sistemele Jaubert nu au nevoie si nu ar trebui sa aiba mari cantitati de piatra vie in ele. Filtrarea biologica este realizata de catre substrat asa ca piatra este folosita din rationamente estetice si pentru introducerea biodiversitatii (multe specii de alge, microorganisme si nevertebrate).

In varianta cea mai simpla, se pot adauga una sau doua pietre mari in acvariu, asezandu-le peste substrat. Cu cat acopera substratul mai putin cu atat este mai bine pentru ca sistemul functioneaza prin difuzia apei si a gazelor dizolvate la nivelul suprafetei substratului. Coralii si alte nevertebrate pot fi asezati pe sau prinsi de aceste pietre. Se poate renunta la adaugarea de pietre prin folosirea numai a coralilor vii pentru decor.

Daca acvariul este mare este intelept sa se planuiasca aranjamentul dinainte si astfel este posibil sa se inceapa constructia sa cand acvariul este gol. Pietrele folosite pot fi calcare poroase sau scheleti de corali morti. Anumite bucati usoare pot fi lipite de peretii acvariului cand este inca uscat folosindu-se un adeziv epoxy non-toxic. O structura mare si deschisa de pietre poate fi construita in acvariu folosindu-se ciment hidraulic pentru lipire. Jaubert si echipa sa au construit unele dintre cele mai frumoase aranjamente in acest fel. Dupa ce acvariul este umplut cu apa, se pot adauga cateva pietre vii pentru “insamantarea” sistemului cu alge coraline, si se pot atasa corali vii pe pietrele inerte si pe peretii acvariului cu adeziv epoxy.

Partea a 3-a: intretinerea unui acvariu cu sistem Monaco

Curatarea algelor

In prima parte am explicat ca sistemele Monaco au prezentat o crestere puternica a algelor in primele sase luni. Initial, acestea trebuiau curatate o data pe saptamana, apoi mai rar. Cand se foloseste un separator de proteine pe un sistem Monaco, cresterea algelor este mult redusa. De asemeni, utilizarea de ierbivore precum Diadema setosum este folositoare pentru limitarea cresterii diferitelor alge, dar numai in acvarii mari. Pentru acvarii mici se pot folosi mici crabi hermit.

Schimburi de apa

In timpul primelor trei sau patru luni nu schimb apa dar ma bazez pe curatarea algelor pentru eliminarea nutrientilor in exces, asa cum am descris in prima parte a acestui articol. Odata ce cresterea algelor se reduce, pot incepe sa fac schimburi de apa de cinci, zece procente pe luna. In multe cazuri am facut aceste acvarii fara nici un fel de schimburi de apa (pentru multi ani). Daca nu se fac schimburi de apa, este de o importanta cruciala sa se monitorizeze salinitatea, calciul si alcalinitatea precum si sa se suplimenteze calciul, microelementele si alcalinitatea. Modificarea salinitatii se poate remedia cu un sistem de completare automat pentru apa evaporata si cu adaugarea ocazionala de apa sarata pentru inlocuirea sarurilor pierdute prin stropi si separarea proteinelor (daca se foloseste).

Suplimentele si hranirea

Adaug microelemente saptamanal, inclusiv iod, si mai adaug si strontiu. Adaug hrana zilnic. Hranesc pestii cu o hrana variata ce include miside, viermi vii, pelete uscate, fulgi si ierburi de mare uscate. Pentru nevertebratele care se hranesc prin filtrare adaug MarineSnow zilnic.

La inceput, filtrarea biologica dintr-un sistem Monaco recent pornit nu are capacitatea de a procesa cantitati de hrana mari, chiar daca este adaugat si niste nisip viu. E nevoie de cateva luni ca sistemul sa se matureze. Asa cum am explicat in prima parte, reducerea cresterii algelor este un semn de maturare. Masurarea declinului nitratilor este un alt mijloc pentru verificarea capacitatii sistemului.

Mentinerea calciului si alcalinitatii

Folosesc doua metode pentru mentinerea calciului si a alcalinitatii. Prima este aditia de kalkwasser (hidroxid de calciu in apa) pentru completarea apei evaporate. Aceasta metoda este descrisa de Delbeek si Sprung (1994). Cel de-al doilea sistem de mentinere a calciului si alcalinitatii pe care il folosesc il reprezinta produsul dual pentru calciu si alkalinitate numit C-Balance. C-Balance este folositor in mod special pentru mentinerea calciului si alcalinitatii in acvarii cu rate de evaporare reduse combinate cu existenta unor populatii mari de corali. O a treia posibilitate de mentinere a calciului si alcalinitatii o reprezinta folosirea unui reactor de calciu in care pietris din carbonat de calciu este dizolvat de dioxid de carbon. Nu am incercat aceasta metoda pe un sistem Monaco insa cred ca ar functiona foarte bine. Unul dintre acvariile prezentate in aceasta parte a articolului, fotografiat in Sao Paulo, Brazilia, foloseste un reactor de calciu cu succes.

Desi este mai bine si necesita mai putin timp folosirea unei pompe de dozare pentru aditia zilnica de kalkwasser in locul aditiei manuale, am creat o abordare simpla a aditiei manuale in sistemele Monaco pe care o folosesc in unele dintre sistemele mele de tip Monaco. Am calculat ca este sigur sa adaugi, dintr-o data, urmatoarea doza la 150 litri de apa de acvariu:

1 ml (1 lingurita) de pudra de hidroxid de calciu, amestecata anterior cu apa intr-un vas (aproximativ 500 ml pana la 750 ml de apa).

Aveti grija sa nu depasiti 1 ml de hidroxid de calciu la 150 litri de apa de acvariu. Supradozarea de kalkwasser creste pH-ul foarte mult si poate omora pesti si nevertebrate.

Adaug aceasta cantitate in cateva dintre acvariile mele dimineata devreme, atunci cand pH-ul este in mod natural mai scazut in acvariu. Bineinteles ca torn amestecul incet intr-un curent puternic pentru a evita concentratiile mari de kalkwasser deasupra unor nevertebrate.

O alta doza poate fi adaugata abia cateva ore mai tarziu, nicidecum mai devreme.

Se poate adauga kalkwasser in felul acesta dimineata si apoi iarasi seara. Daca cantitatea de apa necesara depaseste apa evaporata, se poate folosi apa din acvariu in vasul de amestec.

Curatarea substratului

Nu agit si nu curat substratul in acvariile mele cu sistem Monaco. Ma folosesc de anumite animale care ajuta la pastrarea suprafetei substratului curata, si altele care mentin sticla adiacenta substratului curata. Asa cum am explicat in prima marte a acestui articol, din experienta mea substratul din aceste sisteme nu devine supraincarcat cu mizerie. Se pare ca procesul de denitrificare ajuta la descompunerea unei parti din aceste reziduuri asa ca acumulari masive se intampla rar. Anumiti viermi si alte creaturi din substrat mananca, de asemeni, mizeria.

Pentru curatarea suprafetei substratului, castravetii de mare sunt in mod special eficienti, asa cum sunt si Conchs (Strombus), crabii hermit mici si stelele de mare sarpe. Melci mici din genul Stomatella (vezi Delbeek si Sprung, 1994) se reproduc de multe ori pe pietre si in substrat si sunt buni ierbivori. Nu trebuie folosite animale care “cern” nisipul si care sapa adanc, precum anumiti gobi, decat daca este instalata o plasa care ii impiedica sa sape prea adanc (vezi prima parte a acestui articol).

Am descoperit ca anumite specii de Chiton care traiesc in mod normal pe partea inferioara a pietrei vii sunt foarte eficiente in curatarea geamului din apropierea substratului. Practic se ingroapa in substrat in timp ce sunt atasati de geam, hranindu-se cu algele care cresc acolo.

        Intretinerea pietrelor de aer

Daca se folosesc pietre de aer pentru circularea apei, trebuie curatate sau schimbate periodic pentru a asigura un flux de aer adecvat. Cateodata se formeaza depozite de sare sau minerale inauntru tubului de aer si astfel trebuie si acesta curatat periodic. Cand este folosita aerarea se pot forma depuneri de sare in jurul acvariului. Aceste depuneri de sare nu trebuie sa fie lasate sa se formeze pe echipamente electrice si nu trebuie sa cada inapoi in acvariu unde ar putea rani nevertebrate fragile.

Mentinerea temperaturii

Ca in cazul oricarui acvariu de recif, este important sa mentinem temperatura stabila si ideal ar fi ca aceasta sa fie sub 27 grade Celsius. Asta datorita legaturii dintre temperatura si cantitatea de oxigen dizolvata in apa. La temperaturi inalte apa pastreaza mai putin oxigen. Aceasta problema este potentata de substratul gros dintr-un sistem Monaco si bacteriile si fauna asociate acestuia. Fauna abundenta de acolo consuma foarte mult oxigen. Mentineti temperatura mai scazuta folosind un chiller, aer conditionat sau prin evaporare. Mentineti-o stabila cu un incalzitor in timpul iernii. Stabilitatea temperaturii si a nivelului de oxigen dizolvat sunt factori importanti in mentinerea pestilor sanatosi. Oxigenul redus si fluctuatiile de temperatura tind sa mareasca incidenta anumitor boli pentru pesti, mai ales Cryptocaryon si Amyloodinium.

Powered by it-area.ro | Partener Aqua planet