Metoda Berlin

Peter Wilkens si Clubul Acvaristic din Berlin au dezvoltat metoda Berlin in anii 70 ca o metoda alternativa de realizare a unui recif. Julian Sprung a vizitat Germania in anii 80 si a inceput sa scrie despre succesul pe care l-a vazut in bazinele acvaristilor de acolo.

Metoda Berlin se bazeaza pe sistemul acvariului natural dezvoltat de Lee Chin Eng in 1961. Cea mai mare diferenta intre sisteme o reprezinta incorporarea unui separator de proteine in cazul metodei Berlin. Premisa de baza este ca piatra vie este un mediu acceptabil pentru filtrare biologica. Stim cu totii ca bacteriile nitrificatoare acoper toate suprafetele din acvariile noastre dar cele mai multe se gasesc in filtre. Aceasta se intampla pentru ca au acces la un curent de apa mai puternic (mai multa hrana) si la apa cu mai mult oxigen. Filtrele wet/dry folosite astazi sunt foarte eficiente la procesarea reziduurilor pe baza de azot, chiar mai eficiente decat ar fi nevoie. Cand resturile biologice sunt procesate intr-un filtru wet/dry, nu exista nici o zona in filtru cu continut scazut de oxigen pentru denitrificare, adica pentru transformarea nitratilor in azot gazos. Intr-un acvariu construit dupa metoda Berlin piatra vie este filtrul nitrificator dar exista si multe crapaturi si porozitati in aceasta piatra la care nu prea ajung curentii de apa, respectiv oxigenul. Rezultatul final il reprezinta procesarea amoniacului in nitrit dupa care bacteriile transforma imediat nitritul in nitrat iar la sfarsit, zonele lipsite de oxigen unde are loc denitrificarea transforma nitratul in azot gazos care paraseste bazinul. Exact ca in ocean.

Metoda Berlin foloseste separatoare de proteine mari pentru a inlatura substantele organice din apa inainte ca acestea sa poata fi mineralizate in amoniac, in felul acesta reducandu-se incarcarea biologica a acvariului. Reduc nitratii inlaturand substantele din care se formeaza acestia inainte de a fi procesate de piatra vie.

Metoda Berlin presupune si iluminare foarte puternica ca de altfel majoritatea sistemelor din zilele noastre. Multi spun ca becurile Metal Halide sunt solutia, de acord, dar personal am tinut cu succes sisteme Berlin si cu tuburi florescente HO sau PC.

Metoda Berlin presupune si suplimentare a calciului din apa prin folosirea de „kalkwasser”, o solutie saturata de hidroxid de calciu. Aceasta are in plus avantajul de a precipita fosfatii din solutie, in acest fel reducand fosfatii din acvariu. Este nevoie de atentie pentru prepararea de kalkwasser, este o substanta foarte caustica cu pH 12. Pentru rezultate optime, inlocuiti apa evaporata in timpul zilei cu o solutie saturata de kalkwasser picurata incet pe timpul noptii, pentru a evita o crestere brusca a pH-lui si pentru a stabiliza pH-ul pe timp de noapte. Nu amestecati o solutie pentru mai mult de 5 zile odata. Kalkwasser este o solutie echilibrata ionic, adauga calciu si carbonat, in acest fel stabilizand si alcalinitatea. Nu ma intelegeti gresit, sunt un sustinator al folosirii de kalkwasser dar am folosit cu rezultate bune si alte metode de suplimentare a calciului, precum solutiile echilibrate din 2 parti. Este recomandat, de asemeni, ca daca nu se evapora suficient de multa apa pentru a suplini nevoia de calciu cu kalkwasser, sa se foloseasca suplimente de calciu.

Metoda Berlin inseamna si suplimentare de microelemente, in special Strontiu si Iod. Personal adaug si Magneziu.

Este nevoie si de o miscare puternica a apei in metoda Berlin. Animalele pe care le tinem provin din zone ale oceanului ce au curenti de apa atat de complecsi si puternici incat nu ar fi cu putinta sa-i reproducem in bazine, dar putem incerca sa ne apropiem de acestia. Nevertebratele ancorate de piatra au nevoie de miscarea apei pentru schimbul de gaze si pentru a se curata de mucusul in exces. Curentul de apa este necesari si pentru a misca reziduurile azotoase catre bacteriile nitrificatoare si denitrificatoare. Are si avantajul de a tine particulele in suspensie pentru a fi consumate de nevertebrate sau pentru a fi inlaturate de catre skimmer.

Aceasta metoda de realizare a unui recif este simpla si usor de intretinut. Este posibil ca folosind piatra vie de calitate, curatata, sa se obtina un acvariu echilibrat intr-o zi. In ce priveste recifurile cred in rabdare insa este posibil si asa. Cand se realizeaza peisajul acvatic intr-un acvariu Berlin sau orice alt acvariu de recif, piatrele trebuie sa aiba spatii goale intre ele pentru a permite un flux de apa bun pe langa si printre ele. Se previne astfel acumularea de sedimente intre pietre. Si ca tot vorbim de aquascaping, folositi-va imaginatia, jucati-va, nu doar construiti un perete de piatra in spatele acvariului. Folosirea de substrat este buna intr-un sistem Berlin; adauga inca o zona pentru nitrificare si denitrificare si, in acelasi timp, este si placut ochiului. Filtrarea mecanica nu este recomandata deoarece inlatura hrana pentru nevertebrate si reduce eficienta skimmer-ului. Se fac si schimburi de apa, in jur de 25% lunar.

Daca se converteste alt tip de filtrare trebuie doar sa se scoata mediile pentru filtrare biologica. Daca aveti un sistem mare care foloseste un filtru wet/dry e recomandat sa socateti aceste medii filtrante in decursul catorva saptamani, putin cate putin. Se evita astfel o crestere a amoniacului. Aveti suficienta piatra vie pentru filtrarea acvariului? Nu exista neaparat o regula in ce priveste cantitatea de piatra vie la galon de apa de acvariu; unele pietre sunt mai dense decat altele. Am descoperit ca daca o treime pana la doua treimi din spatiul vizibil al acvariului este acoperita de un aranjament de piatra „afanat”, este suficient pentru filtrarea acvariului si chiar mai mult. Daca se face conversia filtrarii, ar trebui sa vedeti o reducere a nitratilor in foarte scurt timp.

Powered by it-area.ro | Partener Aqua planet